Despre carte: 1994 / Cartea este dedicată studiului sfințeniei în cultura spirituală rusă. Acest volum acoperă trei secole - XII-XIV, de la ultimele decenii dinaintea invaziei mongolo-tătarilor până la victoria pe câmpul Kulikovo, de la fragmentarea extremă a Rus'ului în apanaje până la secolul adunării pământurilor Rus'ului de Nord-Est. în jurul Moscovei. În această perioadă istorică, multe lucruri se dezvoltă cu totul altfel decât în ​​primul secol al creștinismului din Rus'. Dar nici în această perioadă nu există unitate, așa cum se poate observa dintr-o amplă imagine istorică și panoramică a epocii. Sfințenia în acest moment este întruchipată în principal în două tipuri - sfinți prinți nobili și sfinți. Cele mai importante personaje din punct de vedere diagnostic luate în considerare în acest volum sunt două sfinți paradoxali (deși în moduri diferite) - „străinul” Antonie Romanul și „sfântul eretic” Avraam de Smolensk, datând din timpurile pre-tătarilor, episcopul Serapion de Vladimir, martor la înfrângerea lui Rus, care a formulat ideea pocăinței pentru păcate, hrănitorul turmei duhovnicești în vremuri cumplite grele și, în sfârșit și mai presus de toate, cel mai mare sfânt rus, slujitorul Preasfintei Treimi din numele acelui spirit de armonie care învinge „împărțirea ură a lumii”, Sfântul Serghie de Radonezh. Acesta marchează cel mai înalt punct de sfințenie atins în Rus'.